joi, 16 decembrie 2010

Isus a zis : Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele,până la sfârşitul vecului.




Azi , joi - 16 Decembrie 2010 ,se împlinesc 3 ani de când am primit botezul cu Duhul Sfânt.

joi, 25 noiembrie 2010

Inima




Este important să avem grijă de inima nostră din toate punctele de vedere.
Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!

marți, 23 noiembrie 2010

Imnul preferat al lui Evan Roberts


Trezirile spirituale profunde, fie în bisericile locale sau în ţări întregi, încep cu oameni disperaţi ca Ana. Dumnezeu răspunde doar creştinilor disperaţi – creştini care s-au săturat de „serviciile” mecanice reci înaintea lui Dumnezeu: creştini care au inima zdrobită pentru moartea bisericilor care se află sub un ordin religios şi pentru păcătoşii care merg într-un iad nesfârşit, creştini care sunt disperaţi din cauza stării lor spirituale. Este adevărat că trezirea aduce „bucurie negrăită şi strălucită”, însă nu poate fi vorba despre această bucurie şi în zilele de pregătire. Atunci nu se aud cântări, ci mai degrabă suspine; nu este zâmbet, ci numai lacrimi.

Într-o întâlnire de rugăciune de duminică dimineaţă, pastorul a chemat patru tineri care să împărtăşească din experienţele lor spirituale. Câţiva au încercat să vorbească despre diferite subiecte, dar el i-a oprit. La sfârşit, o fetiţă care se numea Florrie Evans şi care fusese mântuită într-un mod extraordinar cu câteva zile înainte, s-a ridicat, şi cu o voce tremurândă a spus: – „ÎI IUBESC PE ISUS HRISTOS – CU TOATĂ INIMA MEA.” Aceste cuvinte simple, au transmis un fior în fiecare persoană prezentă. Focul s-a aprins acolo, iar flăcările acestuia s-au răspândit la Blaenanerch, New Castle-Emlyn, Capel Drindod şi Twrgwin. Acesta a fost începutul manifestării vizibile al exploziei Duhului în râuri de viaţă, care mai apoi, au atins mii de suflete.

Nu mai puţin de 40.000 de credincioşi disperaţi, care în majoritatea cazurilor nu se cunoşteau unul pe celălalt, veniţi din diferite părţi ale ţării, Îl aşteptau pe Domnul şi erau foarte aproape de a vedea o manifestare măreaţă a puterii nemăsurate a lui Dumnezeu. Într-adevăr, era o zi întunecoasă. Peste tot, barurile şi bufeturile prosperau. Fotbalul, „lupta de cocoşi”, competiţia de box cu premii, cursa de porumbei, pariurile şi jocurile de noroc dominau peste tot în ţară, în special printre cei din clasa muncitoare.

Printre vasele alese pe care Dumnezeu le-a pregătit în ascuns, era un tânăr miner nu foarte educat, care urma să fie glasul cel mai de seamă al generaţiei sale. Nu se ştie dacă el a fost omul cel mai folosit de Dumnezeu sau nu, dar a fost de departe, cel mai recunoscut predicator în această trezire puternică. Evan Roberts s-a născut pe data de 8 Iunie 1878, într-o casă obişnuită de la ţară a unui muncitor, numită „Casa insulă”, în orăşelul Loughor, la o distanţă de aproximativ 210 mile de Londra, 50 de Cardiff şi 8 de Swansea. Este o casă modestă cu opt camere foarte mici. Timp de cincizeci şi nouă de ani a fost un loc de perelinaj pentru oamenii plăcuţi lui Dumnezeu din toată lumea pentru că în această casă s-au deschis cerurile înaintea acestui tânăr.

William Davies, un diacon de la capela Moriah, pe care o frecventa tânărul Evan, l-a avertizat să nu piardă întâlnirile de rugăciune, pentru ca nu cumva să lipsească dacă Duhul venea. Astfel că, în fiecare luni seară, el mergea la întâlnirea de rugăciune de la Moriah, marţea la Pisgah, miercurea la Moriah, iar joia şi vinerea participa la alte întâlniri de rugăciune şi studii biblice. TIMP DE TREISPREZECE ANI, EL S-A RUGAT PENTRU CA DUHUL SFÂNT SĂ-I VIZITEZE ÎNTR-UN MOD DEOSEBIT, CU MARE PUTERE.

„Am căzut pe genunchi şi, cu mâinile mă ţineam de scaunul din faţa mea, iar lacrimile îmi curgeau în neştire. Am strigat: «FRÂNGE-MĂ! FRÂNGE-MĂ! FRÂNGE-MĂ! FRÂNGE-NE!» Ceea ce «m-a frânt» a fost faptul că Dumnezeu Şi-a arătat dragostea Lui, iar eu nu puteam să văd nici un motiv pentru care El să-Şi arate dragostea.” Duhul Sfânt a venit şi a topit întreaga sa fiinţă prin descoperirea inimii lui înaintea dragostei de la Calvar. De aceea, tema acestei treziri a fost „Dragostea de la Calvar”. „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8) Apoi a continuat: „SUDOAREA ÎMI ACOPEREA FAŢA, IAR LACRIMILE CURGEAU FĂRĂ OPRIRE PÂNĂ CÂND SIMŢEAM CĂ SÂNGELE PLESNEA! NU DUPĂ MULT TIMP, DOAMNA DAVIES A VENIT SĂ-MI ŞTEARGĂ SUDOAREA. ÎN TIMP CE EU TRĂIAM ACESTE STĂRI, CEI DIN SALĂ CÂNTAU CU ÎNFLĂCĂRARE: «EU VIN, VIN LA TINE, DOAMNE! » ATUNCI, A VENIT PESTE MINE O POVARĂ MARE PENTRU MÂNTUIREA SUFLETELOR PIERDUTE.”

În acea seară, subiectul lui a fost IMPORTANŢA ASCULTĂRII. El a accentuat următoarele: „Încredinţez această întâlnire în mâinile Duhului Sfânt. Aduceţi-vă aminte că Duhul Sfânt nu este „ceva”, ci este o Persoană. Prin faptul că încredinţez întâlnirea în mâinile Sale, o las în mâinile unei PERSOANE.” La încheierea mesajului, aproape şaizeci de tineri au fost mântuiţi. Apoi, i-a învăţat pe oameni să se roage: „DE DRAGUL LUI HRISTOS, TRIMITE DUHUL SFÂNT, ACUM”.

11 NOIEMBRIE Moriah este din nou supraaglomerată cu aproape 800 de oameni care se îmbulzesc în capela veche. Mulţi au rămas în genunchi un timp îndelungat, recunoscându-şi durerea şi agonia sufletului. O tânără de 13-14 ani a strigat: „Oh, oare cum va fi în Cer dacă aici jos este atât de minunat!”

În zilele acelea, fiecare om vedea clar că Dumnezeu a răspuns rugăciunilor arzătoare ale poporului Său şi a trimis o transformare spirituală puternică. Prezenţa Domnului putea fi simţită pretutindeni – în case, pe străzi, în mine, în fabrici, şcoli şi chiar în baruri. Sentimentul prezenţei Sale era atât de puternic încât, până şi locurile de distracţie şi de petreceri fuseseră umplute de o teamă sfântă. De multe ori s-a întâmplat ca bărbaţii să intre în bar, să comande băuturi şi apoi să se întoarcă ruşinaţi, lăsându-le neatinse. Până atunci, Ţara Galilor era în prinsoarea pasiunii fotbalului; acesta era singurul lucru la care se gândeau şi era singurul subiect de discuţie a zeci de mii de bărbaţi din clasa. De asemenea, pariau pentru scorurile meciurilor. Dar când a venit trezirea, chiar şi cei mai faimoşi jucători de fotbal erau convertiţi şi participau la întâlnirile din aer liber pentru a mărturisi despre lucrurile extraordinare pe care Domnul le făcuse pentru ei. Multe echipe au fost desfiinţate din cauză că jucătorii erau mântuiţi, iar stadioanele erau goale. Sub pământ, minerii se întâlneau să se închine şi să studieze Biblia, înainte de a se împrăştia prin mină. Chiar şi copiii din şcoli fuseseră fermecaţi de Dumnezeu.

Şi de asemenea, când o recoltă spirituală depinde aproape în întregime de un singur om, atunci ştim că nu este o trezire adevărată. Adevărul gorios şi caracteristica remarcabilă a trezirii puternice din Ţara Galilor a fost că prezenţa Domnului putea fi simţită peste tot, în toate colţurile ţării, nu doar acolo unde era Evan. Slavă lui Dumnezeu! Nu prezenţa lui Evan Roberts era cea care conta, ci prezenţa puternicului Dumnezeu. Evan era doar unul din vasele frânte pe care Duhul lui Dumnezeu le-a folosit.

În Amlych, cea mai mare capelă era supraaglomerată. Subiectul mesajului era din Isaia capitolul 6. Toţi cei prezenţi au fost cuprinşi de un sentiment foarte puternic al convingerii de păcat. Ascultătorii erau zdrobiţi până la disperare. Strigătul cel mai puternic era: „Poate Dumnezeu să ierte? Poate Dumnezeu să curăţească? Când predicatorul a ajuns la cuvintele care vorbesc despre „un cărbune aprins pe care-l luase cu claştele de pe altar” – focul curăţitor din locul unde a curs sângele, la Calvar – şi când a spus despre cărbunele aprins care atinge buzele necurate care şi-au mărturisit păcatele, efectul a fost electrizant. Cineva care a fost prezent la acea întâlnire a spus că era efectiv de nedecris; nu se putea folosi nici o metaforă. Toţi erau ca un singur om, în prima fază, cu un oftat de durere şi apoi, cu un strigăt extaziat de bucurie, întreaga audienţă de 1200 de oameni a sărit în picioare strigând: „DIOLCH IDDO!” (Mulţumiri fie aduse Lui). Slava lui Dumnezeu strălucea aşa de tare deasupra amvonului, încât evanghelistul a fugit imediat în sacristie, fiind total copleşit. Nu putea sta înaintea strălucirii gloriei lui Dumnezeu.

Aceştia erau îmbătaţi cu vinul nou al Duhului, uitând de orice altceva în afara binecuvântatului lor Domn, Isus. La fel ca şi tinerii convertiţi din cartea Faptelor Apostolilor, ei mergeau peste tot predicând Cuvântul fără să fie autorizaţi de oameni, ci având ordinarea Duhului. Chiar şi copiii mici au câştigat multe suflete pentru Hristos. Unii cititori pot critica un asemenea entuziasm şi-l pot numi sentimentalism religios, şi totuşi, aceeaşi critici cred în expresia totală a emoţiilor pe stadionul de fotbal. Din perioada în care începusem o carieră de fotbal profesionist, eu însumi cunosc nebunia şi delirul zecilor de mii de oameni care aglomerează stadioanele din Marea Britanie până la refuz. Aceştia erau hipnotizaţi şi îmbătaţi cu sport. Ei aglomerau stadioanele în orice condiţii meteorologice, ca să nu mai vorbim de alţi factori. Cu toate acestea, observ că mulţi oameni de acest fel mă critică pentru faptul că sunt „întristat”, atunci când îi rog fierbinte să-L accepte pe Hristos ca Salvator. Oamenii cred în emoţia exprimată în LUME, dar nu şi în BISERICĂ.

Citate din ziare:

HOLYHEAD În acest oraş important, un om beat este ceva de domeniul trecutului, iar cei de la poliţie nu au prea multe de făcut. Până acum, sunt 500 de convertiţi. AMMANFORD Şase tineri nu se pot întâlni din întâmplare pe stradă fără să se unească în laudă. Nu cu mult timp în urmă, un grup de copii s-a întâlnit în locul numit Crucea şi au început să cânte şi să se roage. Spre final, li s-au alăturat şi bărbaţi şi femei, iar rezultatul a fost o mare întâlnire de rugăciune în aer liber. Ammanford este un oraş nou. Tineri plini de entuziasm merg frecvent trei sau patru mile pe munţi să ajungă la sate, ferme şi cătune pentru a ţine întâlniri. VALEA RHONDA În fiecare dimineaţă, la ora 5, are loc o scenă care se petrece la multe din intrările în minele de cărbune din partea de sud a Ţării Galilor. Zeci de mineri se întâlnesc la părtăşie, înainte de a merge la casele lor de la schimbul de noapte. Supraveghetorul dă tonul la o cântare: „În oceanul mare şi adânc” şi apoi groapa răsună de ecouri. Un bătrân, al cărui păr cărunt este îmbâcsit cu praf de cărbune, cade în genunchi să se roage. Alţii fac la fel. Acest „serviciu religios” atrage bărbaţi de la diferite lucrări din mină şi multe licăriri de lumini apar în apropierea templului improvizat. Un tânăr miner strigă: „Acum, băieţi, cei care-L iubesc pe Hristos, SĂ-ŞI RIDICE LAMPA!” Într-o secundă, zeci de lumini licăresc în sus, iar mina răsună de o altă cântare de mulţumire. MAESTEG Un agent de asigurări i-a spus unui reporter că în fiecare casă în care a intrat în perioada de după Crăciun, a fost întâmpinat de soţie cu un zâmbet larg şi cu următoarele cuvinte: „Acesta este cel mai fericit Crăciun de care am avut parte vreodată.” Bărbaţii lor fuseseră mântuiţi şi nu mai risipeau banii la jocuri de noroc şi în beţii.

Cineva a spus o istorioară frumoasă despre un copil de patru ani dintr-o clasă pregătitoare care şi-a ridicat mâna să atragă atenţia învăţătoarei:

–Ei bine? Ce s-a întâmplat?, a întrebat învăţătoarea.

Imediat s-au auzit cuvintele:

–Vă rog doamna învăţătoare, Îl iubiţi pe Isus?

Săgeata a ajuns la ţintă. Atunci şi acolo, învăţătoarea s-a întors la Domnul şi mai târziu, a plecat în India ca misionară.

Cineva a auzit o conversaţie dintre doi copii:

–Ştii ce s-a întâmplat în Rhos?

–Nu, nu ştiu decât că acum, în fiecare zi e duminică acolo!

–Nu ştii?

–Nu, nu ştiu.

–Isus Hristos a venit acum să locuiască în Rhos.

Întâlnirile politice au trebuit să fie amânate, întrucât membrii Casei Parlamentului participau la întâlnirile de trezire. Companiile de teatru ştiau că nu pot merge în Ţara Galilor pentru că ar fi dat faliment cu siguranţă. În multe locuri, magistraţii se prezentau în haine albe, ca un simbol al faptului că nu arestaseră pe nimeni. Închisorile erau goale. Chiar şi în universităţi, scenele trezirii erau ceva obişnuit zi după zi, o perioadă de mai multe luni.

Acum, vine liniştit Evan Roberts, făcându-şi drum prin mulţimea înghesuită care supraaglomerează coridorul şi întreaga capelă, iar apoi se apleacă peste Biblia mare de pe amvon. Aşteaptă un timp de tăcere şi apoi începe să se roage: Doamne Isuse, ajută-ne acum, prin Duhul Sfânt, să stăm faţă în faţă cu crucea. Orice obstacol ar putea fi, Îţi dăm Ţie serviciul din această seară. Du-ne pe toţi sub Sânge. O, Doamne, pune Sângele Tău peste tot trecutul nostru de până acum. Îţi mulţumesc pentru Sânge. În Numele lui Isus Hristos, leagă-l pe diavol în acest moment. Noi arătăm spre Crucea lui Hristos. Este Crucea noastră şi noi avem parte de biruinţa ei. Revelează-ne Crucea prin Numele lui Isus. Oh, deschide Cerurile. Pogoară-Te acum peste noi. Loveşte inimile noastre – loveşte – fă-ne să vedem Calvarul în aşa fel încât, inimile noastre să fie zdrobite. Oh, Doamne, coboară acum… acum… Deschide inimile noastre să primim inima care a sângerat pentru noi. Dacă trebuie să fim nebuni – fă-ne nebuni pentru Tine. Ia-ne duh, suflet şi trup. SUNTEM AI TĂI. Ne-ai cumpărat. Arată-ne Crucea de dragul lui Isus – Crucea care trebuie să biruiască asupra lumii. Du-ne sub Sânge. Nu îngădui să avem gânduri despre ce vor crede oamenii cu privire la noi. Oh, vorbeşte – vorbeşte – vorbeşte, Doamne Isuse. Cuvintele Tale sunt „vinul adevărat”. Oh, descoperă-ne Crucea, iubite Isus – crucea în toată gloria ei. Domneşte în fiecare inimă de dragul lui Isus. Doamne, ajută-ne să-L vedem pe Mântuitorul murind. Fă-ne să-L vedem cum biruie oştile întunericului. Doamne, rosteşte victoria cum, de dragul Fiului Tău. El este vrednic să fie victorios. TU EŞTI ATOTPUTERNICUL DUMNEZEU. OH, DECLARĂ VICTORIA. Vom da toată slava Numelui Tău. Nimeni altul nu are drept la slavă decât Tu – ia-o, Doamne. Glorifică-Ţi Fiul în această întâlnire. OH, DUHULE SFÂNT – FĂ-ŢI LUCRAREA ÎN ŞI PRIN NOI ACUM. Vorbeşte cuvântul Tău cu putere de dragul Numelui Tău. Amin – şi amin!

De ce a căzut focul lui Dumnezeu peste Ţara Galilor? Răspunsul este simplu: FOCUL CADE PESTE MATERIALUL CARE POATE FI ARS ŞI CARE ÎL POATE RĂSPÂNDI. Duhul Sfânt a fost recunoscut şi onorat ca o Persoană divină. Ei L-au ascultat cu promtitudine şi fără rezerve. Astfel, au primit ungeri sfinte şi au fost purtaţi ca o armată victorioasă. OH, DUMNEZEULE, TRIMITE FOCUL ÎNCĂ O DATĂ!

Mişcarea de trezire spirituală din Anglia şi Ţara Galilor-Jonathan Edwards şi Evan Roberts



Treziri spirituale premergătoare penticostalismului:

Trezirile spirituale între calviniştii olandezi şi prezbiterienii din coloniile centrale au aprins foarte uşor Noua Anglie congregaţionalistă, aici vorbind de implicarea pastorului congregaţionalist Jonathan Edwards (1703-1758), un predicator al trezirii spirituale, teolog şi filosof.[1]

Jonathan Edwards după terminarea studiilor la Yale, devenind pastor în Northampton, a avut prima predică publică cu titlul „Dumnezeu glorificat în lucrarea de răscumpărare”, evidenţiind opunere faţă de raţionalismul arminian. A fost transparent în ceea ce semnifică mântuirea care depinde total de Dumnezeu şi libertatea Lui de a decide acordarea mântuirii faţă de cine vrea, alegerile nefiind imorale. Face distincţia dintre rolul lui Dumnezeu decisiv în mântuire şi rolul pastorului ca unealtă a lui Dumnezeu la această lucrare. Edwards începe să organizeze întâlniri ale taţilor care sunt preocupaţi de educarea copiilor, iar primul semn al trezirii apărând în satul Pascommuck. Aici câţiva oameni au primit mântuirea în diferite moduri: un tânăr care este lovit de pleurezie şi care moare după două zile, o tânără femeie bolnavă care este mântuită înainte de moarte, o altă femeie din Northampton care a avut o imagine proastă îi spune lui Edwards ca Dumnezeu a mântuit-o, această mărturie fiind pentru mulţi oameni pricina convertirii şi trezirii lor spirituale.

Trezirea spirituală a avut ca punct de pornire partea tânără după care şi cea bătrână. S-au format multe grupuri de părtăşie în case, programele de biserică având ca scopul de laudă şi cântare, oraşul Northampton devenind astfel un centru al trezirii spirituale. Jonathan Edwards vorbeşte despre 32 de comunităţi împrejurul Northampton-ului ce au avut parte de trezire spirituală timp de un an (1734-1735); cel puţin 300 de noi convertiţi într-o jumătate de an, aceste cifre însemnând mult pentru vremea aceea. Trezirea spirituală s-a caracterizat prin manifestări miraculoase şi extatice, vedenii precum şi vindecări. Edwards verifica toate aceste manifestări extatice. El lua în calcul dacă ele duceau închinătorul la o apreciere mai intensă faţă de gloria lui Dumnezeu iar dacă se dovedea contratul, ele nu erau considerate autentice.[2]

Aşadar Jonathan Edwards este recunoscut ca cel mai puternic reprezentant al teologiei şi practicii religioase din Noua Anglie, gloria şi maiestatea lui Dumnezeu au devenit pasiune pentru Edwards. Meditaţiile lui zilnice, studiile care durau cam 13 ore în fiecare zi au aprins în el dorinţa de propovăduire a unui Dumnezeu suveran, nemuritor şi singurul adevărat.[3]

El avea o teologie calvinistă ceea ce a făcut să fie exclus din cadrul bisericii prezbiteriene, predicile lui fiind axate împotriva păcatului. Exclus fiind, a plecat în Stockbridge unde a început lucrarea printre indieni. Aici îşi scrie multe lucrări teologice printre care lucrarea Treatise on Religious Affections, întâlnind apoi un misionar pe nume David Brainerd în care vede o trăire autentică a sfinţeniei.[4]

La începutul sec. XX oamenii din Statele Unite ale Americii nefiind mulţumiţi de starea bisericilor exterioare, au dorit trezirea creştinismului iniţial, punând accentul pe botezul cu Duhul Sfânt şi manifestarea darurilor. Dorinţa de a lupta împotriva formalismului religios, a dus la căutarea repetării evenimentului de la Cincizecime, oamenii adunându-se în aer liber punând accentul pe sfinţenia şi perfecţiunea creştină ca şi condiţii indispensabile în vederea mântuirii şi botezului cu Duhul Sfânt. Despre sfinţire se poate spune că a condus la binecuvântarea dorită iar perfecţiunea lipsită de păcat era învăţătura dată metodiştilor de către John Wesley.

Această doctrină a fost numită Mişcarea sfinţeniei (Holiness Movement), unii creştini considerând-o ca a doua lucrare a harului, lucrare care anula în întregime păcatul adamic. Crezând în botezul cu Duhul Sfânt, acest lucru era necesar persoanei întoarse la Dumnezeu. Persoana botezată cu Duhul Sfânt, aceasta fiind înţeleasă ca o binecuvântare, putea birui orice păcat. De aici nu era departe ideea sfinţirii complete accesibilă oricărei persoane botezată cu Duhul Sfânt. După această binecuvântare, urmează o altă binecuvântare aşteptată de cei botezaţi cu Duhul Sfânt, aceasta fiind cea a vorbirii în limbi. Toţi creştinii trebuiau să experimenteze această vorbire în limbi. Pornind din acest moment putem vorbi de mişcarea penticostală care îşi are rădăcinile în mişcarea sfinţeniei.[5]

Insulele Britanice au fost cuprinse de unul dintre cele mai mari evenimente care au pregătit inimile oamenilor să primească experienţa penticostală, şi anume marea trezire spirituală din 1904 de la Wales. Omul ales de Dumnezeu pentru această trezire spirituală este un tânăr miner pe nume Evan Roberts, prin el Dumnezeu făcând ca timp de aproximativ un an barurile, cârciumile, cinematografele să fie închise şi toată lumea să cânte cântări spirituale oriunde s-ar afla. Cu o aşa schimbare în rândul oamenilor, în acest timp s-au convertit aproximativ 100.000 de oameni.

Acest tânăr dorea de mic copil să fie vizitat de Dumnezeu iar la vârsta de 24 de ani această dorinţă este împlinită. El mărturisea: „Duhul Sfânt S-a manifestat în aşa măsură, încât mi-a umplut întreg sufletul de prezenţa divină. Buzele mele au început să vorbească într-o vorbire ce n-o pot descrie. A fost deosebită bucuria care a venit peste mine”. El a avut o vedenie în care a văzut tot Wales-ul ridicat spre cer, precum s-a şi întâmplat odată cu marea trezire. Roberts a devenit foarte popular iar oamenii având în ei dorinţa fierbinte de a căuta părtăşiile la rugăciune şi la adunare. Deseori se întâmpla ca oamenii să închidă minele sau alte locuri de muncă mai repede pentru a ajunge la programe. Biserică era şi sus însă şi jos, în mine. Peste tot oamenii cântau şi de la serviciile divine se întorceau cântând. Duhul Sfânt a început să lucreze la conştiinţa oamenilor, astfel încât ei nu vroiau să se ştie nimănui datori sau că ar fi păgubit pe cineva. Puterea lui Dumnezeu a lucrat la familiile dezbinate împăcând soţii, împăcând prietenii certaţi. Nimeni nu îi învăţa aşa ceva decât singurul Dumnezeu prin prezenţa Duhului Sfânt. Lucrarea Duhului Sfânt nu s-a limitat la atât ci s-au făcut semne şi minuni caracterizate prin vindecări divine şi redresări morale, mulţi oameni dependenţi de alcool şi păcătoşi fiind mântuiţi.

Predicile lui Evan Roberts erau extrem de simple, el vorbind numai prin inspiraţie divină, niciodată folosind vreo notiţă. Când Evan nu simţea prezenţa Duhului Sfânt nu predica. Centrul mesajelor lui era crucea de la Golgota după care făcea chemarea la pocăinţă şi mărturisire urmate de primirea mântuirii.

Trebuie menţionat faptul că în adunările lor toată lumea cânta dar nimeni nu avea caiet de cântări, toţi cântând însă ca un singur grup. Secretul care a stat la baza acestei mari treziri spirituale a fost rugăciunea. Toate capelele şi bisericile din Ţara Galilor erau pline.

Partea tristă, de gen bumerang, este că Evan n-a înţeles faptul că între om şi Dumnezeu trebuie să existe o colaborare strânsă, ajungându-se la concepţia că predicatorul trebuie să vorbească numai când e inspirat de Dumnezeu în mod direct.

PRAY FOR REVIVAL



Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele.
Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, alăută şi harfă! Mă voi trezi în zori de zi.
Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cânta printre neamuri.
Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta până la nori.
Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta


Să fim oamenii plini de Duhul Sfânt prin care trezirea spirituală să vină!

luni, 22 noiembrie 2010

:)

despre Dragoste...




Dragostea vine doar de la Dumnezeu,ea este turnată în inima mea şi în inima ta prin Duhul Sfânt.
Creştină fiind mi-am dat seama că nu am destulă dragoste.
Erau zile în care răneam persoane fără prea mare efort,pur şi simplu trăiam în firea mea pământească care este egoistă şi nu ştie să iubească.
Într-o zi,fără să-mi dau seama , am făcut o persoană să plângă ,iar în momentul acela am simţit cum Duhul Sfânt s-a întristat şi mi-a spus : Când ai de gând să renunţi 100% la tine însăţi şi să-L laşi pe Isus să strălucescă prin tine?În acel moment am simţit o convingere puternică,era momentul să renunţ la firea mea care se luptă cu duhul şi nu-I dădea voie Domnului Isus să strălucească în viaţa mea.
Nimic bun nu este în mine,tot ce este bun în mine vine de la Tatăl Ceresc.
Cum nimica nu se naşte peste noapte,este nevoie de un proces.Acest proces depinde de alegerea personală.Poţi să îmbrăţişezi procesul sau poţi să-l respingi rămânând la fel.
În timpul unui proces simţi durere şi nesiguranţă,dar vei creşte.
Siguranţa în timpul unui proces este în prezenţa Domnului Isus,numai în prezenţa şi în părtăşia Lui vei fi schimbat.
Isus este dragoste.

joi, 9 septembrie 2010

Daca vrei intelepciune:)


Pasul 1 : Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.
Pasul 2 : Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.
Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.

marți, 10 august 2010

:)



luni, 9 august 2010

GOD is LOVE

ISUS


Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.

joi, 5 august 2010

Cata lupta..


Sunt pe acest pamant..
dar sunt cetatean al cerului..
pe acest pamant...
sunt doar calator si strain:)

vineri, 11 iunie 2010

Dragostea mea...


Dragostea mea este îndelung răbdătoare.

Dragostea mea este plină de bunătate.

Dragostea mea nu pizmuieşte.

Dragostea mea nu se laudă.

Dragostea mea nu se umflă de mândrie.

Dragostea mea nu se poartă necuviincios.

Dragostea mea nu caută folosul său.

Dragostea mea nu se mânie.

Dragostea mea nu se gândeşte la rău.

Dragostea mea nu se bucură de nelegiuire,ci se bucură de adevăr.

Dragostea mea acoperă totul.

Dragostea mea crede totul.

Dragostea mea nădăjduieşte totul.

Dragostea mea suferă totul.

Dragostea mea nu va pieri niciodată.

joi, 6 mai 2010

:)


Prietenia este atat de greu de descris in cuvinte, incat te simti dezarmat in fata miilor de ganduri pe care le nutresti fata de acest concept. Cu toate acestea, atunci cand te gandesti la un prieten este imposibil sa nu constientizezi trainicia acestei notiuni.


Prietenia adevarata este ca o floare rara, asa cum prietenul adevarat ... este cel care te accepta asa cum esti si te ajuta sa fii mai bun. Nu-mi trebuie multi prieteni, imi este de ajuns chiar si un singur prieten adevarat pentru ca el ...


... este persoana care te sprijina in incercarea de a-ti depasi limitele.

... este persoana care iti ridica moralul atunci cand ai nevoie si te sprijina ca sa nu cazi.

... este langa tine atunci cand ai cea mai mare nevoie si stie sa-ti insufle curaj precum si puterea de a pasi mai departe pe cararile vietii.

... este persoana care isi aminteste de tine atunci cand se roaga si iti doreste tot binele din lume.

Prietenul adevarat se roaga sa iti mearga bine si sufera cu tine atunci cand esti nefericit.

... este persoana care te apreciaza pentru ceea ce esti si nu pentru ceea ce ai, ceea ce stii sau pentru felul cum arati.

... este persoana care nu sta cu bratele incrucisate atunci cand treci prin momente dificile, ci iti acorda sprijin neconditionat, fara sa astepte nimic in schimb.

... este persoana care te intelege atat de bine si care iti da impresia ca aveti aceleasi orizonturi, ca priviti in aceeasi directie.

... este persoana cu care poti sa-ti impartasesti gandurile si care se bucura pentru tine chiar si pentru lucrurile marunte.

... este persoana care se gandeste la tine chiar si in momentele in care nu-i esti aproape si care nu te va lasa niciodata sa clachezi.

Prietenul adevarat este persoana care imparte cu tine singuratatea, tristetea, dar si bucuria si fericirea.




» Sper ca voi, cei care cititi aceste randuri, sa aveti intotdeanuna cel putin un prieten adevarat ... sau sa gasiti unul.

duminică, 11 aprilie 2010

Cum gandește un om in inima lui,așa este el...


Cum gândesc eu în inima mea,așa sunt eu...
Cum gânesti tu în inima ta,așa ești tu...
Cum gândește ea în inima ei,așa este ea...
Cum gândește el în inima lui,așa este el...


***Dumnezeu se uita la inima, omul se uita la ceea ce izbeste ochii.

marți, 6 aprilie 2010

Esti unic si folositor asa cum esti !




1 Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
2 ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul.
3 Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
4 Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
5 Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mâna peste mine.
6 O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.
7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
8 Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
9 Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10 şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
13 Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:
14 Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15 Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.
16 Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17 Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!

marți, 9 martie 2010

o melodie foarte frumoasa

Spune-mi cu cine umbli, ca sa-ti spun cine esti :))


"eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă ,mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă."Psalmii 73:23-24




este cel mai mare avantaj sa umbli cu Dumnezeu :)

sâmbătă, 20 februarie 2010

Arta de a tacea:)


In pomul tacerii creste fructul linistii.

miercuri, 17 februarie 2010

Matei 24 si 25


Matei 24:1 La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.
Matei 24:2 Dar Isus le-a zis: "Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată."
Matei 24:3 El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: "Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?"
Matei 24:4 Drept răspuns, Isus le-a zis: "Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.
Matei 24:5 Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: ,Eu sunt Hristosul!' Şi vor înşela pe mulţi.
Matei 24:6 Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă spăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci.
Matei 24:7 Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumă.
Matei 24:8 Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.
Matei 24:9 Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.
Matei 24:10 Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii.
Matei 24:11 Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi.
Matei 24:12 Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.
Matei 24:13 Dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit.
Matei 24:14 Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.
Matei 24:15 De aceea, când veţi vedea ,urâciunea pustiirii', despre care a vorbit proorocul Daniel, ,aşezată în locul sfânt' - cine citeşte să înţeleagă! -
Matei 24:16 atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi;
Matei 24:17 cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă;
Matei 24:18 şi cine va fi la câmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina.
Matei 24:19 Vai de femeile, care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea!
Matei 24:20 Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.
Matei 24:21 Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.
Matei 24:22 Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.
Matei 24:23 Atunci dacă vă va spune cineva: ,Iată, Hristosul este aici, sau acolo', să nu-l credeţi.
Matei 24:24 Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.
Matei 24:25 Iată, că v-am spus mai dinainte.
Matei 24:26 Deci, dacă vă vor zice: ,Iată-L în pustie', să nu vă duceţi acolo! ,Iată-L în odăiţe ascunse', să nu credeţi.
Matei 24:27 Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.
Matei 24:28 Oriunde va fi stârvul (Sau: hoit, mortăciune.); acolo se vor aduna vulturii.
Matei 24:29 Îndată după acele zile de necaz, ,soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.'
Matei 24:30 Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.
Matei 24:31 El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.
Matei 24:32 De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.
Matei 24:33 Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
Matei 24:34 Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.
Matei 24:35 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Matei 24:36 Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
Matei 24:37 Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.
Matei 24:38 În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
Matei 24:39 şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.
Matei 24:40 Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat.
Matei 24:41 Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată.
Matei 24:42 Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.
Matei 24:43 Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.
Matei 24:44 De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.
Matei 24:45 Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă?
Matei 24:46 Ferice de robul acela, pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!
Matei 24:47 Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.
Matei 24:48 Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: ,Stăpânul meu zăboveşte să vină!'
Matei 24:49 Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă, şi să mănânce şi să bea cu beţivii,
Matei 24:50 stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul pe care nu-l ştie,
Matei 24:51 îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
Matei 25:1 Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care şi-au luat candelele, şi au ieşit în întâmpinarea mirelui.
Matei 25:2 Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte.
Matei 25:3 Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn;
Matei 25:4 dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase.
Matei 25:5 Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate, şi au adormit.
Matei 25:6 La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: ,Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!'
Matei 25:7 Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele.
Matei 25:8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: ,Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.'
Matei 25:9 Cele înţelepte le-au răspuns: ,Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.'
Matei 25:10 Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa.
Matei 25:11 Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare, şi au zis: ,Doamne, Doamne, deschide-ne!'
Matei 25:12 Dar el, drept răspuns, le-a zis: ,Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!'
Matei 25:13 Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.
Matei 25:14 Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om, care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi, şi le-a încredinţat avuţia sa.
Matei 25:15 Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat.
Matei 25:16 Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi, s-a dus, i-a pus în negoţ, şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi.
Matei 25:17 Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi, a câştigat şi el alţi doi cu ei.
Matei 25:18 Cel ce nu primise decât un talant, s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.
Matei 25:19 După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteala.
Matei 25:20 Cel ce primise cei cinci talanţi, a venit, a adus alţi cinci talanţi, şi a zis: ,Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.'
Matei 25:21 Stăpânul său i-a zis: ,Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.'
Matei 25:22 Cel ce primise cei doi talanţi, a venit şi el, şi a zis: ,Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.'
Matei 25:23 Stăpânul său i-a zis: ,Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!'
Matei 25:24 Cel ce nu primise decât un talant, a venit şi el, şi a zis: ,Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat, şi strângi de unde n-ai vânturat:
Matei 25:25 mi-a fost teamă, şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!'
Matei 25:26 Stăpânul său i-a răspuns: ,Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat, şi că strâng de unde n-am vânturat;
Matei 25:27 prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!
Matei 25:28 Luaţi-i dar talantul, şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
Matei 25:29 Pentru că celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are!
Matei 25:30 Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
Matei 25:31 "Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
Matei 25:32 Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;
Matei 25:33 şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.
Matei 25:34 Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ,Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
Matei 25:35 Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;
Matei 25:36 am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.'
Matei 25:37 Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ,Doamne, când Te-am văzut noi flămând, şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut?
Matei 25:38 Când Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat?
Matei 25:39 Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?'
Matei 25:40 Drept răspuns, Împăratul le va zice: ,Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.'
Matei 25:41 Apoi va zice celor de la stânga Lui: ,Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
Matei 25:42 Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;
Matei 25:43 am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.'
Matei 25:44 Atunci Îi vor răspunde şi ei: ,Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?'
Matei 25:45 Şi El, drept răspuns, le va zice: ,Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.'
Matei 25:46 Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică."

marți, 16 februarie 2010

How Great Is Our God

At the Cross

Luca 21


Luca 21:1 Isus Şi-a ridicat ochii, şi a văzut pe nişte bogaţi care îşi aruncau darurile în vistierie.
Luca 21:2 A văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bănuţi.
Luca 21:3 Şi a zis: "Adevărat vă spun, că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi ceilalţi;
Luca 21:4 căci toţi aceştia au aruncat la daruri din prisosul lor; dar ea a aruncat din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască."
Luca 21:5 Pe când vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis:
Luca 21:6 "Vor veni zile când, nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată."
Luca 21:7 "Învăţătorule", L-au întrebat ei, "când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?"
Luca 21:8 Isus a răspuns: "Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: ,Eu sunt Hristosul', şi ,Vremea se apropie.' Să nu mergeţi după ei.
Luca 21:9 Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă spăimântaţi; pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată.
Luca 21:10 "Apoi", le-a zis El, "un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii.
Luca 21:11 Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumă; vor fi arătări înspăimântătoare, şi semne mari în cer.
Luca 21:12 Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi, şi vă vor prigoni: vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temniţe, vă vor târî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu.
Luca 21:13 Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie.
Luca 21:14 Ţineţi bine minte, să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde;
Luca 21:15 căci vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri.
Luca 21:16 Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi.
Luca 21:17 Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu.
Luca 21:18 Dar nici un păr din cap nu vi se va pierde.
Luca 21:19 Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.
Luca 21:20 Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape.
Luca 21:21 Atunci, cei din Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el.
Luca 21:22 Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.
Luca 21:23 Vai de femeile care vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară, şi mânie împotriva norodului acestuia.
Luca 21:24 Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor.
Luca 21:25 Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;
Luca 21:26 oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.
Luca 21:27 Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.
Luca 21:28 Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie."
Luca 21:29 Şi le-a spus o pildă: "Vedeţi smochinul şi toţi copacii.
Luca 21:30 Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape.
Luca 21:31 Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.
Luca 21:32 Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri.
Luca 21:33 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Luca 21:34 Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.
Luca 21:35 Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului.
Luca 21:36 Vegheaţi dar în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului."
Luca 21:37 Ziua, Isus învăţa pe norod în Templu, iar noaptea Se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă muntele Măslinilor.
Luca 21:38 Şi tot norodul venea dis-de-dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.

joi, 4 februarie 2010

joi, 28 ianuarie 2010

ready now

despre zapada..



El dă zăpada ca lâna, El presară bruma albă ca cenuşa;
El Îşi azvârle gheaţa în bucăţi; cine poate sta înaintea frigului Său?

marți, 12 ianuarie 2010

I Surrender


În dragoste nu este frică



"În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste.”

luni, 11 ianuarie 2010

Cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea



"Nu ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea pământului?"
El stă deasupra cercului pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă subţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.
El preface într-o nimica pe voievozi, şi face o nimica din judecătorii pământului.
De abia sunt sădiţi, de abia sunt semănaţi, de abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ: şi El suflă peste ei, de se usucă, şi un vârtej îi ia ca pe nişte paie.
"Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?" zice Cel Sfânt.
"Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte."
"Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: ,Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?'
Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.
El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.
Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină;
dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc."

miercuri, 6 ianuarie 2010

De ce trebuie sa pierdem aproape o treime de viata dormind..



Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul. dar omul nu ia seama.
El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor.
Atunci El le dă înştiinţări, şi le întipăreşte învăţăturile Lui,
ca să abată pe om de la rău, şi să-l ferească de mândrie,
ca să-i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile sabiei.

de 7 ori cad..de 7 ori ma ridic.

duminică, 3 ianuarie 2010

Casa zidita pe stanca ,casa zidita pe nisip



Nu orişicine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: "Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?"
Atunci le voi spune curat: "Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege."
De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă.
A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.
Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip.
A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare."
După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui;
căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor.

vineri, 1 ianuarie 2010

cel neprihănit va trăi prin credinţa lui.


credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

My best friend's the creator of the universe