luni, 30 noiembrie 2009

Cum am reusit sa ies din apele cele mari?



El Si-a intins mina de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari:)

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Blessed Be Your Name

Romani 12:21


Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.

in liniste...

vineri, 27 noiembrie 2009

Cum sa reusesti?




Începe de acolo de unde te afli,cu ceea ce ai şi nu renunţa:)

anotimpurile inimii



Un nou "La revedere!"

Dar fac un singur lucru: uitând ce este in urma mea şi
arucându-mă spre ce este înainte,
alerg spre ţintă.
(Filipeni 3:13-14)


Mama aştepta lângă uşă.
Valizele erau pregătite şi aşteptau în hol,gata să fie încărcate în maşină.Noi,copii,ne învârteam în jurul maşinii,jucându-ne şi aşteptându-l pe tati.Deodată silueta lui înaltă şi bine făcută apăru în cadrul uşii,cu haina atârnându-i pe unul din braţe şi cu pălăria pe cap.Am fugit spre el cu inima strânsă,gândidu-ne la o nouă despărţire de durată.Ne-a luat pe fiecare în braţele sale puternice,ne-a strâns tare,şi ne-a sărutat de rămas bun.

Nu puteam să mă uit in ochii lui pentru că ştiam că voi începe să plâng.Deşi au existat multe asemenea despărţiri pe când eram copii,niciodată nu ne-a fost uşor să ne despărţim.Ne-am dat la o parte,privindu-l pe tati cum o ia pe mami în braţe,sărutând-o plin de afecţiune,ştiind că va trece timp până se vor vedea din nou.

Apoi,înainte de-a ne da noi bine seama,tati era deja în maşina care aluneca încet pe drumul abrupt de munte.Ascultam sunetul tot mai slab al motorului,aşteptând ultimul claxon al maşinii.Un alt avion de luat,un alt oraş,o altă cruciadă,o altă perioadă de câteva săptămâni înaintea de-a fi din nou familie completă.

Mi-am întors privirea spre mama,simţindu-i sentimentul de pierdere şi sigurătate.Ochii ei străluceau din cauza lacrimilor nevărsate,dar am observat un zâmbet atât de frumos pe faţa ei,în timp ce ne spunea : " Ei bine, haideţi să curăţăm mansarda şi apoi îi vom chema la cină pe LaoNaing şi pe Lao I!" (Este vorba de corespondentele chinezeşti ale numelor bunicilor din partea mamei.Părinţii mamei,familia Nelson Bell,au slujit timp de douăzeci şi cinci de ani ca misionari în China.S-au retras într-o căsuţă care era doar la o milă de noi).

Mama nu ne-a lăsat niciodata impresia că,rămânând acasă cu noi ea,de fapt,se sacrifică petru copiii ei.Prin exemplul ei pozitiv şi plin de dragoste,prin spiritul ei altruist şi prin legătura ei strânsă cu Domnul Isus,noi am fost foarte feriţi de amărăginue şi resentimente.Am învăţat,în schimb,cum să ne găsim ocupaţii şi să ne pregătim petru întoarcerea tatălui nostru.

Ani de zile mai târziu am întrebat-o pe mama cum a putut suporta atâţia ani de despărţiri.Ea a zâmbit şi mi-a citat vorbele unui bătrân de la munte,care a spus "Ai grijă să-ţi pese cât mai puţin de ceea ce se întâmplă şi cât mai mult de ceea ce va veni"

O vreme trăim
în siguranţă;
iubiţi şi iubind,
dar cu siguranţă
aceasta nu va dura
prea mult,
apoi-
vin despărţirile
iar-şi iar-
o uşă se inchide,
asemenea unei morţi lente.
Unul învaţă să trăiască
cu durerea.
Altul priveşte înainte,
nu înapoi-
niciodată înapoi,
doar înainte.
Şi bucuria va veni din nou-
caldă şi protectoare.
numai dacă acum,
zâmbind,
noi răbdăm.

Ruth Bell Graham

Exmplul mamei îmi vine mereu în minte: Nu regreta trecutul bucură-te de ceea ce ai.Priveşte înainte la tot ce te aşteaptă.Şi,lucrul cel mai important dintre toate,încrede-te în fiecare clipă în Isus Hristos.

fragment din carea:
Anotimpurile inimii
de Gigi Graham Tchividjian

joi, 19 noiembrie 2009

Cât despre mine...


Cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecată de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însămi nu mă mai judec pe mine.
Căci n-am nimic împotriva mea; totuşi nu pentru aceasta sunt socotită neprihănită: Cel ce mă judecă, este Domnul.

Surrender



joi, 12 noiembrie 2009

Cum trebuie sa fie calea pe care merg ?


Cărarea pe care mergi să fie netedă, şi toate căile tale să fie hotărâte.

miercuri, 11 noiembrie 2009

Opreste-te si roaga-te!


Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. :)

despre intelepciune



Începutul înţelepciunii este frica de Domnul:)

Frica de Domnul este un izvor de viaţă :)

miercuri, 4 noiembrie 2009